Bacalaureatul și sesiunile

Încă din liceu aveam prieteni la facultate, toți cu nasul pe sus și îmi spuneau că bacalaureatul e o nimic toată față de sesiune. Eu îi credeam într-o oarecare măsură, dar tot îmi făceam griji imense pentru bac.

Am început să învăț cu două săptămâni înainte, dar nu făceam prea multe, doar nu eram stresat suficient. Activitatea cea mai mare am avut-o cu o zi înainte de fiecare probă. La română într-o noapte a trebuit să învăț și am învățat 36 de eseuri. În dimineața probei de limba și literatura română pe internet au apărut variantele, doar că au întărziat în centre, 40 de minute. Și a venit altceva, au inversat ce știam că se dă, cu subiectul de rezervă. Nu a fost o dramă, a venit mai ușor, Luceafărul.

La matematica am făcut aproximativ 20 de teste, a venit foarte greu. Chiar mai greu decât mă așteptam, deși la o primă vedere nu părea cine știe ce. Rezultate urâte, calcule lungi, bine că a trecut. A 3a probă a mea a fost chimia. Acolo a fost durere. La biologie a fost o glumă, s-a știut, a fost ușor. La noi, și-au bătut joc de noi. Așa subiecte nu mă așteptam. Era ceva complet inutil, nici în variante nu au insistat pe așa ceva, nici pe parcursul anului.

Acum, la facultate, în sesiune nu m-am agitat deloc. Totul a fost atât de simplu, lejer, note mari. Corectarea a fost cum trebuie, nu mi-a scăzut nicăieri fără motiv, ca la română. Facultatea mea o fi mai ușoară acum, am înțeles că la medicină, de exemplu, a fost rupere.

Îmi pare bine că am trecut de liceu și bacalaureat, acum e o altă viață, altă gândire, mai bună. Profesorii nu mai sunt atât de speriați, vorbesc liber, se abat de la materie dacă vin întrebări sau curiozități. Nu își fac materia și pleacă.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?